Repere Geografice și Istorice

         Comuna Costeşti este situată într-o depresiune înconjurată de dealuri, în partea estică a judeţului Iaşi, având în componenţă satele Costeşti şi Giurgeşti, întinzându-se pe o lungime de aproximativ 8 km. Deşi principala ocupaţie a oamenilor din comuna Costeşti este agricultura şi creşterea animalelor, viaţa în această aşezare rurală este una deschisă în permanenţă spre nou şi modern, unul din avantaje fiind poziţionarea comunei în apropierea oraşelor Târgu Frumos (8 km), Paşcani (17 km), Iaşi (52 km). Dealurile şi pădurile comunei Costeşti se văd încă de la drumul principal, acestea mărginind satele comunei, iar mai apoi se ivesc şi gospodăriile, unele mai moderne, cu etaj și spaţii mai generoase, altele păstrând stilul mai vechi, cu o intrare principală şi două camere, distribuite de-o parte şi cealaltă a acesteia. Primăvara şi toamna priveliştea oferită de sat îţi taie respiraţia, fie prin multitudinea de pomi înfloriţi, fie prin coloritul specific anotimpului de toamnă când, datorită abundenţei vegetaţiei, culorile ruginii ale toamnei variază de la o zi la alta. Prin mijlocul comunei curge pârâul Bahlueţul Rece, care străbate satul de-a lungul lui. În urma lui, printre dealurile Giurgeştiului îşi croieşte drum un alt pârâiaş, Pietrosu, care alimentează cursul Bahlueţului.

 

        Primele aşezări omeneşti pe această vale datează din epoca de piatră. În urma săpăturilor efectuate de către profesorul Ciurea din Fălticeni, s-a descoperit prima vatră de sat, găsind nenumărate obiecte (vase din ceramică, topoare din piatră, idoli, cuptoare, morminte). De la această primă aşezare omenească şi până la 1494, timpul nu a oferit informații cu privire la modul în care a evoluat şi s-a dezvoltat această veche vatră de sat. Primul document care pomeneşte de Costeşti ca şi aşezare omenească este pomelnicul ctitoriei din 1594, care se găseşte la Biserica de lemn din satul Costești, construită din bârne şi cuie de lemn, de către răzeşii lui Ştefan cel Mare. Nu cunoaştem date cu privire la formarea comunei ca unitate administrativă independentă, dar se cunoaşte că înainte comuna Costeşti a fost formată din satele: Costeşti, Pietrişu şi Giurgeşti, Corneşti şi Săcăreşti (care acum aparţin comunei Băiceni) şi Sârca Nouă (care aparţine comunei Balş). În anul 1962, datorită noii împărțiri administrative, comuna Costești se desfințează, reînfiinţându-se în anul 2004. Astăzi comuna este formată din satul Giurgeşti şi satul Costeşti, în componenţa căruia intră şi satul Pietrişu. Numele de Pietrişu vine de la cantitatea mare de piatra ce se găseşte în subsolul acestui sat. In partea de NV a comunei se află satul Giurgești. Satul s-a format în urma venirii unor călugări care au construit un schit. La acest schit veneau oameni să se închine. Primul om care s-a stabilit pe lânga schit a fost Giurgeu, de unde și numele satului Giurgești. In timpul celui de-al II-lea Război Mondial acest schit a ars.

In romanul „Zodia Cancerului” Mihail Sadoveanu pomenește despre o călătorie pe care o face Paul de Maranne, abate de Juvigny, împreună cu boierul Alecu Ruset. Ei au poposit în Costești la moara lui Popa Nicoară. Din descrierea lui Sadoveanu reiese că satul Costești a fost vizitat în vremea domniei lui Duca–Vodă în anul 1679, fapt ce atestă vechimea acestui sat.

Biserici

– Biserica Sfinţii Voievozi în curtea căreia se gaseşte cimitirul, datează de la 1777;

– Biserica Pogorârea Sfântului Duh Pietrişurile, datează de la 1814;

– Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul de la Giurgeşti, construită în 1956 pe locul unei biserici vechi ce data din 1821.

 Personalități

Printre oamenii de cultură pe care i-a găzduit și cu care se mândrește comuna Costeşti, o amintim pe Alice Voinescu, născută Alice Steriadi, în 1885 la Turnu Severin. Absolventă a Facultăţii de Litere şi Filosofie la Bucureşti, luându-și licenţa cu Titu Maiorescu, a fost cea mai inteligentă femeie din Bucureşti a acelor vremuri (după cum spunea Arghezi), o personalitate plurivalentă, de o cultură puţin comună, eminentă specialistă în istoria filosofiei, a istoriei dramaturgiei universale şi în arta spectacolului. A fost o studentă apreciată de Titu Maiorescu, cu temeinice studii de psihologie şi filozofie în străinătate. În 1913 devine doctor în filosofie la Sorbona, fiind prima femeie din ţară care a dobândit acest titlu. Numele ei se leagă de Costeşti prin faptul că aici a fost exilată timp de doi ani (nov. 1952 – 1954) deoarece a luat atitudine faţă de abdicarea impusă regelui Mihai, fiind acuzată de uneltiri împotriva regimului lui Petru Groza din acea vreme. „O ţară care îşi renegă trecutul, nu are viitor”, spunea Alice Voinescu referitor la evenimentele din acea vreme. În 2001 apare, la Editura Albatros, „Scrisori din Costeşti” – ce conţin corespondenţa din perioada şederii în Costeşti cu buna ei prietenă Florica (Flo) Rarincescu. În semn de omagiu adus acestei personalităţi marcante, care s-a aflat doar în trecere pe la noi, in comuna Costeşti funcţionează o bibliotecă ce poartă numele de Biblioteca „Alice Voinescu”, cu un număr de 4982 de volume de carte. În medie, biblioteca are cam 350 de utilizatori lunar, aceştia făcând parte din toate categoriile sociale, cu preponderenţă elevi.